Alexandru Pesamosca, unul dintre marii chirurgi ai Romaniei, traia izolat intr-un salon de spital
A salvat zeci de mii de vieti. Iar lumea l-a rasplatit cu uitare. Unul dintre cei mai mari doctori pe care i-a avut vreodata Romania a traiat izolat, in ultimii ani de viata, intr-o camera a spitalului in care a lucrat cateva decenii. Asteptand sa ii aduca cineva o supa calda sau o ceasca de cafea. Povestea plina de dramatism a lui Alexandru Pesamosca, un chirurg de geniu, scos fortat la pensie in campania "Impreuna pentru viata", prezentata in cadrul emisiunii de stiri Observator.
Acum, omul despre care s-a spus ca e un titan al medicinei romanesti e imobilizat la pat. Si intr-o izolare aproape totala intr-o camera de la Spitalul Marie Curie. De cativa ani, singura lume a chirurgului inseamna rafturile pline de carti, icoanele, tablourile si fotografiile pe care le-a primit drept rasplata de la pacientii pe care i-a operat.
Trec zile intregi pana cand usa alba, capitonata, se mai si deschide. Acum, la 80 de ani, profesorul Pesamosca incearca sa infrunte realitatea. Din cand in cand, cate un fost coleg, dintre cei care i-au fost alaturi, mai trece sa-l viziteze.
La usa cabinetului era coada mereu. Daca la putere nu ar fi venit comunistii, Alexandru Pesamosca ne-ar fi spus azi povesti marinaresti- visul lui a fost sa plece pe mare. Dar poate ca Romania avea nevoie de un doctor genial, asa ca a facut medicina. Mai intai la tara, apoi la Bucuresti. Din 1984 n-a mai iesit din Spitalul de Copii Marie Curie: acolo muncea, acolo locuia. Pur simplu, n-a avut niciodata timp sa se ocupe de el, sa-si planga cei doi fii morti inaintea lui, sa-si ia o casa. Asa ca spitalul i-a devenit casa, iar meseria, un mod de viata. A ajuns profesor si, spre finalul carierei, academician.
Prin diverse interventii, profesorul a fost lasat sa stea in spital. Si uitat. Chiar si de cei care ar trebui sa aiba grija de el. Cel mai mare regret al medicului e ca nu a pus nici un pret pe partea materiala a vietii. De fapt, nici nu indraznea cineva sa-i ofere bani. In schimb, primea cadouri dintre cele mai diverse.
Acum se multumeste cu si mai putin. O supa, doua mere si cateva secunde de companie pe zi. In strainatate, profesorul Pesamosca nu ar fi fost doar respectat, ci adulat. Stau dovada scrisorile pe care le primeste in fiecare an de la fosti pacienti de-ai sai.
Scrisorile de multumire continua sa soseasca si azi. Iar profesorul le citeste pe fiecare in parte. Dupa aproape 60 de ani de munca in spital, Alexandru Pesamosca a aflat de ce a facut aceasta meserie cu atat de mult drag.
Un final de cariera nedrept, pentru un om care a iubit oamenii si care nu a primit la schimb iubirea lor.
Chirurgul pediatru Alexandru Pesamosca, internat in 18 iunie in Spitalul Floreasca din cauza unor suferinte cronice cardiace si pulmonare, a decedat, joi dimineata, la Spitalul "Marie Curie", fost Budimex, unde isi petrecuse marea parte a vietii, la varsta de 81 de ani
Odihnească-se în pace!
a avut ghinionul sa se nasca intr-o tara care nu il merita desi el iubea extraordinar oamenii
la 4 anisori a fost pt mine un demiurg deoarece mi-a dat din nou viata si dupa aceea m-a mai operat de 2 ori pt alte afectiuni si fiind dupa ani si ani dumnealui ma tinea minte si stia diagnosticul pe care il avusesem atunci
ar trebui ca spitalul budimex sa ii poarte numele pt ca apus tot ce avea mai de pret in viata in acel spital
DOMNULE VOICULESCU INTERVENITI DVS. CA MACAR ATIT SA SE FACA PT ACEST MAI MULT DECIT OM
CU RESPECT
IONESCU CONSTANTIN
RIMNICU SARAT JUD. BUZAU
La multi ani cu sanatate cata le-a dat copiilor pe care i-a vindecat.
Nu-i vom uita nici pe cei de la Terapie Intensiva, dr. Silvia Costineanu( careia i-a fost incredintata fetita noastra), impreuna cu toti ceilalti, doctori, asistenti, infirmieri, care au vegheat-o zi si noapte.
Nu am gasit un alt doctor, macar egal cu valoarea domniei sale, nici in afara tarii. Medicii din Italia, care au consultat-o pe fetita noastra se mirau de faptul ca a fost operata atat de cruda, la 2 saptamani de viata, iar starea de sanatate era foarte buna,ducand o viata normala, fara restrictii.
Nu vom uita niciodata numele celui care i-a dat o noua viata fetitei noastre, domnului acad. pr. dr. Alexandru Pesamosca. Ne rugam Bunului Dumnezeu si Maicii Domnului sa-l ajute si sa-l ocroteasca.
6 decembrie 2010
cu stimă şi preţuire, Silviu Crăciunasş
Dăruirea pentru viaţă
Te-a adus în alba haină
Cu iubirea ce te-nalţă
Şi un vis ce fost-a taină
Ochi vioi cu strop de licăr
Sfântul har în mâini dibace
Darnic suflet cuget tânăr
Trup atletic om tenace
Doar durerea-i pusă-n plicuri
Aşteptând să-ntorci speranţă
În culcuşul cu nimicuri
Tu gândeai să dregi o faţă
Ai furat din visul morţii
Îngeraşi loviţi de soartă
Ai redat surâsul vieţii
Din spital făcând consoartă
Ai zvâcnit măiestre gesturi
Corectând natura oarbă
Şi în zâmbet dintre paturi
Mulţi pitici ţi-erau o salbă
N-ai trecut prin ani şi zile
Huzurind prin lumea bună
Bisturiul ţi-era cale
Să aduci în ochi lumină
Pe tărâmul plin de şoapte
Izvorâte-n seva minţii
Privitor de umbre-n noapte
Ai dori să-mpreuni munţii
Trei pereţi spre uşă cată
Aşteptând colegi de breaslă
Doar cafeaua-i este dată
Şi trecutul ca odraslă
****.amprente literare.ning.com ...
RUSINE ! De ce nu aratati mai bn cate vieti a distrus?
Nu este adevarat ca era un om cu caracter deosebit, din contra nu se putea discuta niciodata cu el.....
Sunteti si veti ramane una dintre valorile Romaniei, un suflet enorm si un medic de geniu!
Noi,romanii adevarati, va pretuim , va purtam in inimi si va iubim etern!
Va strang mainile de aur, Domnule Doctor, si va sarut obrajii pe care au curs atatea lacrimi de suferinta










LIVE
PROGRAM TV
METEO
HOROSCOP


















